Atunci când seriozitatea nu se lasă tradusă uşor, ar fi cazul să apelezi la specialişti. Când ne referim la seriozitate, ne gândim la lucruri ce ţin de partea profesională a vieţii.
Îţi recomandăm să uiţi de traducători de ocazie, chiar şi de Google Translate, care te poate păcali uşor dacă nu eşti atent. Iar lipsa de atenţie costă în mediul profesional. O ştim prea bine. De unde? Citiţi mai jos.
Visul poate deveni realitate
Cam aşa a gândit şi prietena mea, Maria, atunci când a urmat cursul de cofetar. Cărei femei nu-i place ciocolata? Trebuia să înceapă cu acest curs, pentru a trece mai departe. Îşi dorea să devină într-o zi maestru ciocolatier – cel mai dulce vis al ei. Cursul a fost unul scurt, care doar a făcut-o să fie şi mai pasionată de cofetărie. De aceea s-a înscris la o şcoală bună din Bucureşti. A fost foarte fericită atunci când a fost acceptată la curs şi ne-a gătit un tort delicios, de ne-a crescut glicemia instantaneu.
Prima surpriză
Ce să-i faci când bucuria este mare şi emoţiile sunt pe măsură?! A aflat a mea prietenă pe pielea ei, ce înseamnă neatenţia. A descoperit că o parte dintre cursuri se desfăşurau în limba maternă a bucătarului. Ghiciţi care era aceasta? Franceza. Bine, şcoala oferea cursanţilor versiunea scrisă şi tradusă a cursurilor în limba română. Dar la orele practice, cum se va înţelege cu maestrul bucătar?
A primit o păsuire
Până când va învăţa limba franceză, ceea ce trebuia să facă rapid, avea voie să-i trimită maestrului o scrisoare în prima săptămână, în care ea să-şi treacă lucrurile pe care nu le-a înţeles la ore. Norocul i-a surâs mereu prietenei mele, iar acea scrisoare era şi singura şansă, alta nu mai avea voie să trimită. Vorbirea în limba franceză nu-i era tare străină, dar scrisul era o enigmă. Şi-a găsit un profesor, care să o şi primească rapid şi care să o ajute doar pe partea de vorbire.
A doua şi ultima surpriză
Foarte încântată de cursuri, de maestrul său, de cât de repede merge treaba cu limba franceză, a venit însă şi timpul pentru prima scrisoare. De care a şi uitat, pentru care nici nu s-a pregătit. Îşi notase într-un caiet ceea ce nu a înţeles la ore şi avea un plan tare bine pus la punct… la fel cum procedase atunci când a trebuit să trimită scrisoarea de intenţie pentru şcoală. Atunci şi-a redactat scrisoarea în limba română şi a apelat la servicii specializate în domeniu. A cerut o estimare de preţ a traducerii documentului său, iar în 15 minute a primit răspunsul.
Acum, Maria mea, era cu gândul doar la dulciuri. A uitat complet de scrisoare, iar când a fost întrebată de ea, a pus mâna pe caietul cu notiţe, pe telefon şi a început redactarea unei scrisori de mână, folosindu-se de Google Translate. Şi nici nu a fost inspirată să scrie propoziţia de tradus, ci a scris pe cuvinte. Şi fără diacritice!
Ce a ieşit? O scrisoare în care printre altele, îşi întreba profesorul de câte ori a ouat în acea zi. Fiindcă „oua” se traduce „poser”, iar „ouă” se traduce „oeufs”. La cuvântul „crema” l-ar fi nimerit, fiindcă ar fi fost aceleaşi înţeles. Dar de grăbită ce a fost, a uitat să adauge acel „a” la sfârşitul cuvântului. Şi i-a ieşit „de couleur crème”.
V-am mai zis că prietena mea e norocoasă?
Se pare că tocmai această scrisoare nostimă a ajutat-o să iasă în evidenţă. Cel puţin şi datorită faptului că nu a mai lăsat nimic neplanificat. Dar şi datorită profesorului care a ţinut-o minte, iar ea cum este o firă sârguincioasă sigur va ajunge departe. Mai are un pic şi termină şcoala, iar maestrul o va trimite ca ucenic în restaurantul său din Paris.
Acum vedeţi de ce seriozitatea nu se lasă tradusă aşa uşor?!
