Ce trebuie să reții

  • Supraprotecția poate afecta echilibrul copilului.
  • Protecția și supraprotecția nu sunt același lucru.
  • Copilul supraprotejat își pierde încrederea și autonomia.
  • Supraprotecția poate duce la anxietate, tristețe și dependență.

Nu te simți la înălțime atunci când vine vorba viața ta sau misiunea ta de părinte? Te simți vinovat din cauza unor lucuri pe care ai impresia că nu le faci așa cum trebuie? Ești de natură anxioasă și te temi să îți expui copilul riscurilor din viața de zi cu zi?

Ar trebui să te relaxezi în acest caz! O atitudine supraprotectoare ar putea avea, pe termen lung sau scurt, consecințe nefaste asupra echilibrului copilului.

Câteva exemple

Nuanța este uneori subtilă între un comportament protector și precaut și cel nesănătos îngrijorat.

Astfel, dacă ții copilul de mână pentru a traversa drumul sau chiar încui dulapurile în care sunt depozitate produse periculoase sunt atitudini normale; interzicându-i copilului să exploreze casa, să se joace puțin prea departe de tine sau chiar refuzând să-l lași să meargă la prieteni, acolo cazi într-o supraprotecție care poate deveni patologică.

atitudine supraprotectoare

Care sunt consecințele acestui comportament?

Un copil va ajunge să manifeste mai multe semne de adaptare în ceea ce privește teama ta: își va pierde încrederea în el, stima sa de sine va scădea autonomia la fel și va risca să opereze un transfer asupra unei persoane care îl liniștește, un părinte mai apropiat, un prieten al familiei sau o altă persoană mai apropiată.

Dar, pe termen lung, un copil va risca să dezvolte probleme nu numai de anxietate, ci și de comportament. Va deveni trist, nefericit, stresat și nu va fi capabil să se descurce singur.

De asemenea, atunci când un copil are un părinte care nu îl lasă să facă nimic singur, acesta nu va învăța valoarea muncii sale. Pentru acești copii, este de ajuns să ceară ceea ce vor și vor obține asta. Acest tip de acțiuni favorizează însă lipsa de empatie și de educație care se va exprima prin plânsete și o mulțime de capricii.

Dar, un copil care este supraprotejat poate deveni și un copil dependent de părinții săi. Și nu va reuși să rezolve nimic fără ajutorul părinților săi. Acest lucru va afecta autonomia și independența.

Relaxează-te!

Deși a fi părinte nu este întotdeauna ușor, ai încredere în tine și în copilul tău.

Învață-l regulile de precauție, urmărește-l cât este mic, dar nu încerca să-l închizi într-un cocon protector care să-l sufoce și să te facă, prin problemele pe care le aduce, și mai îngrijorat!

Favorizează mereu o educație pozitivă, prin inculcarea în mod natural a noțiunilor de autonomie, mândrie, siguranță și iubire.

Întrebări frecvente

Cum îți dai seama că îl protejezi prea mult pe copil?

Ții copilul de mână când traversează sau închizi dulapurile cu produse periculoase, iar asta rămâne normal. Devine supraprotecție când nu îl mai lași să exploreze casa, să se joace mai departe de tine sau să meargă la prieteni. Atunci grija ajunge să îi limiteze libertatea.

Ce efect are supraprotecția asupra încrederii copilului?

Un copil supraprotejat ajunge să își piardă încrederea în el și stima de sine scade. În timp, poate deveni mai puțin autonom și poate căuta mereu liniștire la o persoană apropiată. Astfel, nu mai capătă siguranță în propriile reușite.

De ce poate deveni un copil dependent de părinți?

Când nu i se permite să facă nimic singur, copilul nu învață să rezolve lucrurile fără ajutor. Se obișnuiește să ceară ce își dorește și să primească imediat. Această situație îi afectează autonomia și independența.

Ce probleme pot apărea pe termen lung din supraprotecție?

Pe termen lung, copilul poate dezvolta probleme de anxietate și de comportament. Poate deveni trist, nefericit și stresat, iar capacitatea lui de a se descurca singur scade. Pot apărea și capricii, plânsete și lipsă de empatie.