Facturi ratate, listele pe care nu le mai urmezi, un cuvânt care nu-ți mai vine în minte și o neliniște generală fără un motiv anume sunt tot mai des raportate de femei după 40 de ani, iar explicația nu e mereu aceeași.

Legătura dintre schimbările hormonale și ADHD-ul este una dintre temele tot mai discutate din psihiatria femeilor. Punctul de plecare este că ADHD-ul e o tulburare de neurodezvoltare, deci nu apare la 45 de ani. La multe femei însă rămâne nerecunoscut ani la rând, ascuns în spatele efortului, al perfecționismului și al unor strategii de compensare construite cu răbdare, dar când hormonii încep să fluctueze, aceste strategii pot înceta să mai funcționeze. Mecanismul probabil ține de nivelul de estrogen. Acesta influențează sistemele cerebrale implicate în atenție, memorie și reglarea emoțiilor, inclusiv pe cele care folosesc dopamina, adică exact cele care la persoanele cu ADHD funcționează deja diferit. În perimenopauză, scăderea estrogenului este treptată și inegală. Dificultățile care înainte erau gestionabile pot deveni dintr-odată vizibile. Dar de ce au trecut atât de mult timp neobservate? Pentru că ADHD-ul femeilor arată adesea altfel decât cel la bărbați. În loc de hiperactivitate vizibilă, apare o agitație interioară, o stimă de sine scăzută, imaginea de visătoare sau de sensibilă. În copilărie, diagnosticele merg mult mai des către băieți, iar diferența scade mult la vârsta adultă.

Însă nu orice dezorganizare după 40 de ani înseamnă ADHD. Perimenopauza produce singură ceață mentală, somn prost, iritabilitate și anxietate, iar tiroida, lipsa somnului sau o depresie pot da un tablou foarte asemănător. De aceea ordinea sănătoasă este aceasta: întâi o evaluare medicală (ginecolog, analize de bază), apoi, dacă dificultățile de atenție și organizare existau încă din copilărie și au rămas prezente, se continuă cu o evaluare psihiatrică. Aceasta ia în calcul istoricul de viață, se face cu interviuri structurate și cu ajutorul unei persoane apropiate, de cele mai multe ori. Un ajutor ar fi să ai un jurnal al simptomelor, ținut o lună.

Cercetătorii islandezi au comparat 535 de femei cu ADHD cu 4.857 fără, cu vârste cuprinse între 35 și 45 de ani. Scorul total al simptomelor de perimenopauză a fost 18 față de 13, iar simptomele severe au apărut la 54,2% dintre femeile cu ADHD, față de 30,1% la cele fără. Diferența a fost cea mai mare între 35 și 39 de ani, ceea ce sugerează o apariție mai timpurie a tranziției. Dacă simți că ceva este în neregulă cu tine, ar trebui să mergi și să ceri o părere avizată.

Foto: Pexels