La ultima parte din titlu sigur nu vă aşteptaţi, un profesor de engleză serios, competent şi online? Oare chiar există?
De ce profesor de engleză?
Engleza este limbă universală. Nu ar trebui să termini şcoala şi să nu ştii bazele limbii engleze. Însă realitatea este mult mai tristă decât m-aş fi aşteptat.
Mie mi-a plăcut mereu limba engleză şi am învăţat-o repede. De la televizor, de la profesorii din şcoală, de pe internet, dar nu erau atâtea opţiuni ca şi acum. Ca să nu mai vorbim de pocirea limbii engleze de la televizor şi din mediul online. Nu mai reuşeşti să distingi cuvintele corecte de cele pocite.
Cât de bine ştii engleză?
Eu vreau să cred că mă descurc destul de bine. Nu atât de bine ca un profesor, dar suficient cât să nu mă fac de ruşine în orice situaţie surpriză.
Iar cum în ziua de azi multe interviuri pentru locurile de muncă cer o limbă străină, greu de acceptat că nu se ştie limba. Oricare limbă străină, doar că engleza este cea universală.
Deşi din titlu poate speraţi la altceva, ei bine, nici noi nu am găsi încă un profesor de engleză serios, competent şi online. Dar speranţa moare ultima.
Engleza pocită
Nu pot să trec peste aceste exemple universale de cuvinte pocite ale limbii engleze. Cele mai multe venind din varianta scrisă. Probabil lenea o fi de vină sau poate chiar neştiinţa, dar vai cât de uşor se confundă cuintele pocite cu cele corecte.
k – ok
lol – lots of laughts
love u – love you
how r u – how are you
brb – be right back
nfs – need for speed
Lista ar putea continua mult şi bine, dar nu are sens să le înşir aici pe toate. De ce dragilor? De ce trebuie să căutăm calea cea mai uşoară în toate lucrurile?
Eu şi engleza
Eu în şcoala generală nu eram atentă la ceea ce spunea profesoara de engleză, pentru că pur şi simplu avea un stil nepotrivit cu stilul meu de înţelegere al cuvintelor, cu stilul meu de lucru. Simţeam că nu îşi dădea interesul pentru oră.
Ei îi plăcea limba engleză, dar şcoala unde o preda parcă nu se potrivea cu aşteptările ei, iar mixul ăsta se vedea şi se simţea în atitudinea ei, în gesturi, în replici. Aşa mare interes am avut spre acea oră, că acum mă chinui să-mi aduc aminte numele sau faţa profesoarei de engleză din generală, şi nu reuşesc nici cum să o văd.
Dar eu mă uitam la seriale şi mai învăţam de acolo cuvinte şi replici în engleză. Era un mod mai interactiv de a învăţa.
În liceu am avut o profesoară care făcea dintr-o oră de engleză una atât de dinamică şi de distractivă, că mereu mă întrebam cum de trecea atât de repede timpul. Datorită ei am prins curaj şi mi-am pus la punct regulile de gramatică. Fiecare oră era un deliciu şi toată lumea o plăcea. Avea acel ceva diferit… îi plăcea să fie în preajma elevilor şi să predea. Se vedea cu cât entuziasm explica şi venea la fiecare oră.
Însă cel mai mult ne plăcea că ne lăsa să ne certăm. Să dezbatem subiecte propuse de dânsa, însă doar în limba engleză. Nu aveam voie să scoatem un cuvânt în limba română. Şi vai cât de greu ne era atunci când spiritele se încingeau şi doream să-mi zic repede ideea şi replica. Iar cuvintele nu veneau aşa de repede cum aş fi vrut. Prin clasa a 11-a deja aveam experienţă şi era un adevărat spectacol să avem parte de un arbitru competent.
Voi sum staţi cu limba engleză?
