Sunt într-o perioadă care nu are legătură cu noul an, când simt nevoia de a-mi clarifica anumite noţiuni, idei şi primul subiect despre care vreau să scriu este prietenia. M-am tot gândit la acest subiect şi pentru că oamenii cu care interacţionez fie îmi sunt prieteni de mult timp, fie i-am cunoscut cu puţin timp în urmă, dar îmi sunt dragi toţi. Normal că nu pot să fiu atât de deschisă şi de apropiată cu toţi oamenii, dar cu fiecare persoană în parte legătura este unică.
Definiţie
Conform Dex-ului prietenia este atitudinea plină de bunăvoinţă, sentimentul de simpatie, respect şi ataşament reciproc care leagă două persoane.
Părerea mea
Eu sunt de acord cu definiţia, dar vreau să îi aduc o completare personală dintr-o perspectivă subiectivă. Pentru mine prietenia este acea chimie pe care o simt, acea legătură sinceră pe care o am cu cineva. O accept în sufletul meu pentru că are ceva care mă face să mă simt bine in prezenţa ei, pot să îi accept criticile, obsesiile şi am încredere în ea. Cu această persoană mă bucur cand adun amintiri şi experienţe frumoase. Hobby-urile sunt multe şi pot fi comune sau nu. Pentru mine diferenţele sunt interesante şi provocatoare, iar încrederea trebuie oferită, dar şi câştigată. Timpul pe care îl petrec cu prietenii îmi aduce bucurie de fiecare dată. Chiar şi când sunt momente mai triste. Dar dacă el/ea a simţit să îmi împărtăşească un gând sau o experienţă mai puţin fericită, mă bucur să îi fiu alături. Chiar dacă nu am uneori cuvintele potrivite, ascultarea este un mod de a fi prezentă pentru el/ea.
O prietenie se consolidează în timp
Normal. Dar ce înseamnă această consolidare şi ce implică ea? Dar cât durează consolidarea? Să fie doar respectul? Experienţele? Momentele grele?
Eu susţin că nu există un timp anume care trebuie să treacă pentru ca două persoane să considere că sunt prietene. Pot fi două săptămâni, 4 luni, 5 ani … nu contează. Pentru mine este importantă acea legătură pe care cu greu o pot explica, dar care mă face să zâmbesc şi să fiu bucuroasă pentru un prieten sau o prietenă.
Alte păreri
Pentru acest articol mi-am zis că ar fi interesant dacă aş adaugă părerile unor oameni dragi mie. Mai multe viziuni diferite pot să aducă valoare şi completare articolului. Iată ce spun ei.
Maia: „Cred cu putere că îţi e predestinat să îţi întâlneşti prietenii. Unii îţi dau lecţii de viaţă şi te călesc, iar cu alţii mergi alături cu bune şi rele, dar cu zâmbetul pe buze. Cei din urmă sunt cei mai importanţi. Prietenia o menţii cu încredere, gânduri frumoase, o doză bună de umor şi un umăr la nevoie (în cazuri de urgenţă). Ca şi într-o relaţie de dragoste trebuie să fii atent cu prietenii tăi… un gând, o bombonică, o bună dimineaţă te poate lega puternic de acea persoană. Sunt puţini prietenii adevăraţi, dar sunt valoroşi. Sunt acei oameni ca un fel de tu îmbrăcaţi cu alte haine şi obiceiuri, însă, semănaţi perfect şi cumva niciodată nu vă pierdeţi.”
Bogdan: „Prietenia este o conexiune bidirecţională între 2 oameni bazată pe simpatie reciprocă. Cum se leagă e foarte complex, probabil nici sociologii nu au o reţetă pt asta. Ca să ţii o relaţie de prietenie, eu cred că e nevoie în primul rând să fii disponibil pt celălalt.
Începând de la a răspunde la telefon şi continuând cu disponibilitatea de a ieşi la distracţie, de a îl ajută pe prieten când are nevoie, de a îl asculta când are ceva pe suflet etc. Şi mai e nevoie de ceva pentru ca o prietenie să dureze sau să existe. Acceptarea celuilalt aşa cum e, oricât de diferit de tine ar fi. Şi oricât de greu ţi-ar fi să înţelegi de ce uneori prietenul face chestii de neînţeles.
Oricum, e total inutil să judeci oamenii, pentru că noi putem emite judecaţi doar bazându-ne pe ce vedem. Dar niciodată nu o să poţi să fii în contact cu emoţiile cuiva. Întotdeauna o să vezi doar vârful icebergului şi o să ai informaţii limitate că să poţi emite judecăţi.”
Elena: „Această relaţionare interumană ne scoate din limitele egoismului nostru chircit, searbăd şi tern. Elan şi entuziasm pornite din suflet, prietenia îţi dă încredere în oameni, în general, chiar dacă în fiecare zi poţi avea dovezi nenumărate ale micimii umane.
În intimitatea prieteniei, persoana devine liberă să fie ea însăşi, fără măşti, cu inima dezgolită şi delicată în faţa unei alte fiinţe. Secretele se dezvăluie, supărările se alină, bucuriile se împart prin această specială legătură.
Prietenia are la bază încrederea, respectul reciproc, constanţa, ascultarea, afecţiunea şi minunarea în faţa frumuseţii şi unicităţii unei alte fiinţe. Amiciţia profundă este şi învăţare, şi dojană, chiar umilinţă. Prietenia este bucurie, este sprijin în momentele grele. Cred că susţinerea în clipe dificile face dovadă unei legături de prietenie adevărate.”
Monica: „Din punctul meu de vedere pot să numesc prietenie o relaţie în care mă simt comod, în care nu există dependenţă sau posesivitate faţă de cealată persoană… că să nu mai zic de invidie, gelozie şi alte sentimente negative. Bazată pe încredere, ajutor reciproc, acceptarea celuilalt aşa cum e el cu bune şi rele, chiar dacă nu sunt de acord cu unele compromisuri.”
Rahela: „Pentru mine prieten e cel cu care pot relua totul de unde am rămas, dacă nu ne vedem mai mult timp. Nu sunt o persoană foarte sociabilă, deşi îmi plac oamenii. Am doar câteva persoane cu care pot spune că pot relua totul de unde a rămas. Toţi prietenii mei au plecat din ţară pe rând în toată lumea asta. Sper că nu din cauza mea. :)) Mereu a trebuit să îmi fac prieteni noi pe care să îi am aproape. Dar din punctul meu de vedere, cu cei care au plecat din ţară aş putea relua de unde am rămas dacă s-ar întoarce.
Prieten este cel care te simte cum eşti. Care te acceptă cum eşti, care îţi spune lucrurile direct, fără ocolişuri, cu care nu trebuie să vorbeşti zilnic ca să „întreţii” relaţia. Sunteţi siguri unul de altul. Îl poţi suna la orice ora să te ajute, fără să se supere. Şi reciproca e valabilă. Poţi vorbi despre absolut orice fără să fii judecat. Este discret, nu spune mai departe ce află de la tine. Poţi fi tu însuţi cu un prieten.”
Milenia: „Mult timp am avut o definiţie inflexibilă pentru ideea de prietenie până în ultimii ani când am descoperit că de fapt are mai multe faţete. Există prietenii intimi (întotdeauna doar 1-2) cu care împărtăşeşti orice din viaţă ta, dar şi persoane cu care ai ceva special în comun, pe care poate îi vezi rar dar senimentele sunt la fel de puternice.
Calea către o prietenie se deschide mai întotdeauna datorită pasiunii comune pentru o formă de artă, muzică, literatură, chiar şi artă culinară. Există oameni care prin firea lor deschisă şi relaxată te invită fără să vrei să le fii prieten. De aceea nu îi poţi numi simple cunoştinţe. O prietenie o păstrezi ţinând legătura, cât şi prin bunăvoinţă, respect şi înţelegerea că cel de lângă tine este diferit, are propriile idei şi propriul mod de a privi viaţa.”
Marian: „Pentru ca o prietenie să fie de calitate, e important că fiecare să contribuie cu ce are mai bun şi să-l completeze pe celălalt şi astfel “produsul” va fi unul reuşit.”
Adina: „Prietenia este atunci când pot vorbi cu cineva zilnic sau o dată pe luna şi să fie ca şi cum am vorbit ieri. Când pot vorbi orice fără să ne dăm seama că trece timpul. Când putem fii noi înşine, cu sau fără machiaj, într-o pasă bună sau proastă. Când ne putem supăra sau să fim în contradicţie pe un subiect ştiind că vom fi prieteni/e oricum. Când putem să radem şi să plângem. Când ne bucurăm de prietenia noastră reciproc, când mi se face dor el/ea şi atunci mi se încălzeşte sufletul de dragul lui/el.”
Care este definitia voastra personala a prieteniei?
