Atunci când vrei să imortalizezi un moment, o privelişte, ai face orice să o poţi captura în întregime. Unele amintiri sunt surprinse cu ajutorul aparatelor foto, cu ajutorul camerelor video sau cu ajutorul telefoanelor. Dar acelea sunt doar frânturi din ceea ce ai experimentat.
Vremuri noi
Când răsfoieşti pliante, site-uri sau cataloage cu oferte de vacanţă, peisajele sunt superbe! Te cheamă, te vrăjesc, te tentează. Şi cum sunt aşa multe opţiuni, sunt câteva cadre care reuşesc să te poarte în locul dorit.
Ca să nu mai zic de postările de pe reţelele de socializare. Care vuiesc de cadre care mai de care mai ademenitoare. Bine, am prins și eu un cadru absolut superb ultima dată când am fost în Tenerife. M-am gândit să îl împărtășesc și cu voi. 😉
Ce vă place mai mult?! Peisajul, personajul principal sau fontul textului din cadru?! Am strâns destule like-uri la poză, cât să-mi ceară lumea mai mult. „Dar poze mai atrăgătoare nu aveţi?„
Amintirile capturate
Sunt o persoană care face multe poze! Da, memoria ne este cel mai bun loc unde se pot stoca amintirile, unde găsim cea mare mare colecţie de cadre şi unde avem parte de experienţe complete. Fiindcă amintirea nu vine doar cu o captură fixă; vine cu miros, cu impresii, cu stare de spirit, cu speranţe.
Cu timpul, însă, memoria se comportă ca un computer. Datele neutilizate se cam şterg de la sine, pentru a face loc noilor informaţii şi amintiri. Pentru a captura noi amintiri.
Mai avem noroc şi ne sunt de ajutor şi pozele făcute. Mai ales pozele din excursii!
Poza mea preferată de până acum…
este foarte greu de ales. Toate-mi sunt dragi, toate au o poveste de spus. După câteva zile de răsfoit zeci de albume şi scos de la cutie zeci de cd-uri cu poze, am ales o poză.
Nu este o poză din revistă, ci este una făcută de mine acum vreo 2 ani, când am vizitat Copenhaga. Mai fusesem acolo, dar doar în trecere. Nu am avut timp să aprofundez orașul. Însă, de data aceasta, mi-am luat destul timp să mă las vrăjită de magia orașului.
Când te cuprinde nostalgia….
Nu mai este cale de întoarcere. Trebuie să îmbrăţişezi sentimentul şi să-i potoleşti manifestarea. Poza de mai sus face parte dintre cele mai frumose amintiri ale mele. Iar locul este unul cu adevărat deosebit.
Mă aflam în fața halei transformate în Copenhagen Street Food, iar atmosfera era una de vis. Arome de tot felul îmi gâdilau nările, oameni frumoși se perindau prin fața mea, cu zâmbetul pe buze și totul îmi părea cel mai frumos loc de pe pământ. Mai ales fiind pe marginea apei și prinzând ultimele raze de soare ale zilei.
Hala este împărţită în zeci de mini-bistrouri şi rulote cu mâncăruri senzaţionale. Adaugă la această mâncare o muzică bună, un pahar de voie bună şi o terasă pe malul apei, amenajată din paleţi și perne, dotată cu pături dacă ţi-este prea frig. Ce mai poţi dori de la o seară?
Când stai pe o bancă la căldurică, dar simțind în nări un pic de răcoare pentru a domoli căldura interioară şi ai ocazia să vezi un apus de soare cu reflexii superbe în apă….. pansament pentru suflet. Gândurile nu-şi mai au locul aici. Doar linişte şi gol în gânduri.
Peste drum de aceeastă hală se află Royal Danish Playhouse, o clădire impresionantă care a completat absolut perfect peisajul acelei seri.
Nu am avut parte revelaţii sau de idei inspiraţionale atunci. A fost doar o seară care încă îmi mai permite, cu ajutorul pozelor, să mă deconectez parţial de la agitaţia zilei.
Mi-a fost greu să aleg
Poza de mai jos a fost pe punctul de a fi aleasă ca poză preferată. Este făcută în Veneţia, însă este total opusul celei din Copenhaga. Atunci când revăd această poză, îmi analizez viaţa. Pun în fiecare sticlă câte un moment şi-l văd cum arată în ansamblu.
Aceste sticle au făcut parte dintr-o instalaţie artistică expusă la Bienala de la Veneţia, dina nul 2013. În faţa acestei expuneri, poţi sta ore în şir şi să meditezi la sensul vieţii. Fără oameni, fără experienţe culinare, fără apus de soare, doar eu și gândurile mele. Care pot fi chiar apăsătoare. De aceea această poză a ieşit pe locul doi în preferinţe, pentru a contrasta cu experienţa trăită în Copenhaga.
Călător cu origini neştiute
De multe ori avem impresia că ne ştim exact originile, dar, sunteţi chiar atât de siguri?!
Tu ai vreo fotografie preferată?
Sursă foto: arhiva personală