Seriozitatea nu se lasă tradusă aşa uşor

Atunci când seriozitatea nu se lasă tradusă uşor, ar fi cazul să apelezi la specialişti. Când ne referim la seriozitate, ne gândim la lucruri ce ţin de partea profesională a vieţii.

Îţi recomandăm să uiţi de traducători de ocazie, chiar şi de Google Translate, care te poate păcali uşor dacă nu eşti atent. Iar lipsa de atenţie costă în mediul profesional. O ştim prea bine. De unde? Citiţi mai jos.

Visul poate deveni realitate

Cam aşa a gândit şi prietena mea, Maria, atunci când a urmat cursul de cofetar. Cărei femei nu-i place ciocolata? Trebuia să înceapă cu acest curs, pentru a trece mai departe. Îşi dorea să devină într-o zi maestru ciocolatier – cel mai dulce vis al ei. Cursul a fost unul scurt, care doar a făcut-o să fie şi mai pasionată de cofetărie. De aceea s-a înscris la o şcoală bună din Bucureşti. A fost foarte fericită atunci când a fost acceptată la curs şi ne-a gătit un tort delicios, de ne-a crescut glicemia instantaneu.

Prima surpriză

Ce să-i faci când bucuria este mare şi emoţiile sunt pe măsură?! A aflat a mea prietenă pe pielea ei, ce înseamnă neatenţia. A descoperit că o parte dintre cursuri se desfăşurau în limba maternă a bucătarului. Ghiciţi care era aceasta? Franceza. Bine, şcoala oferea cursanţilor versiunea scrisă şi tradusă a cursurilor în limba română. Dar la orele practice, cum se va înţelege cu maestrul bucătar?

A primit o păsuire

Până când va învăţa limba franceză, ceea ce trebuia să facă rapid, avea voie să-i trimită maestrului o scrisoare în prima săptămână, în care ea să-şi treacă lucrurile pe care nu le-a înţeles la ore. Norocul i-a surâs mereu prietenei mele, iar acea scrisoare era şi singura şansă, alta nu mai avea voie să trimită. Vorbirea în limba franceză nu-i era tare străină, dar scrisul era o enigmă. Şi-a găsit un profesor, care să o şi primească rapid şi care să o ajute doar pe partea de vorbire.

A doua şi ultima surpriză

Foarte încântată de  cursuri, de maestrul său, de cât de repede merge treaba cu limba franceză, a venit însă şi timpul pentru prima scrisoare. De care a şi uitat, pentru care nici nu s-a pregătit. Îşi notase într-un caiet ceea ce nu a înţeles la ore şi avea un plan tare bine pus la punct… la fel cum procedase atunci când a trebuit să trimită scrisoarea de intenţie pentru şcoală. Atunci şi-a redactat scrisoarea în limba română şi a apelat la servicii specializate în domeniu. A cerut o estimare de preţ a traducerii documentului său, iar în 15 minute a primit răspunsul.

Acum, Maria mea, era cu gândul doar la dulciuri. A uitat complet de scrisoare, iar când a fost întrebată de ea, a pus mâna pe caietul cu notiţe, pe telefon şi a început redactarea unei scrisori de mână, folosindu-se de Google Translate. Şi nici nu a fost inspirată să scrie propoziţia de tradus, ci a scris pe cuvinte. Şi fără diacritice!

Ce a ieşit? O scrisoare în care printre altele, îşi întreba profesorul de câte ori a ouat în acea zi. Fiindcă „oua” se traduce „poser”, iar „ouă” se traduce „oeufs”. La cuvântul „crema” l-ar fi nimerit, fiindcă ar fi fost aceleaşi înţeles. Dar de grăbită ce a fost, a uitat să adauge acel „a” la sfârşitul cuvântului. Şi i-a ieşit „de couleur crème”.

V-am mai  zis că prietena mea e norocoasă?

Se pare că tocmai această scrisoare nostimă a ajutat-o să iasă în evidenţă. Cel puţin şi datorită faptului că nu a mai lăsat nimic neplanificat. Dar şi datorită profesorului care a ţinut-o minte, iar ea cum este o firă sârguincioasă sigur va ajunge departe. Mai are un pic şi termină şcoala, iar maestrul o va trimite ca ucenic în restaurantul său din Paris.

Acum vedeţi de ce seriozitatea nu se lasă tradusă aşa uşor?!

Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.