Să fii părinte bun e simplu, nu-i așa? Internetul este plin de articole cu sfaturi despre cum poţi deveni un părinte bun, despre cum să faci să îţi ţii copiii aproape, ce ar face un părinte bun, ce nu ar face un părinte bun şi multe alte articole. Dar poate ar trebui să pornim de la o întrebare mai simplă.

Reproducerea te face părinte?

Astăzi, uitându-mă pe Facebook după informaţii de interes pentru mine mi-a sărit în ochi un status care parcă a sintetizat toate credinţele şi părerile mele legate de statutul de părinte.

Am întîlnit în viața asta părinți biologici mizerabili, care și-au distrus copiii. Și am întâlnit părinți adoptivi extraordinari, care au salvat copiii altora. Există mame singure eșuate, mame singure eroine, așa cum există și tați singuri minunați sau dimpotrivă, monstruoși. Am cunoscut persoane care au crescut și s-au dezvoltat minunat ajutate de familie sau, dimpotrivă, în ciuda familiei care i-a adus pe lume. Așa cum există orfani cărora deși familie le-a fost doar colectivul de la casa de copii sau bunicii, rudele sau pur și simplu prietenii, au reușit în ciuda tuturor adversităților. Și există și copii din familii aparent impecabile care s-au transformat în monștri. Două animale din specia om care se reproduc sunt doar două animale care se reproduc. Calitatea de părinte se cîștigă, se construiește, se învață și se îmbogățește și se menține zilnic cu multă iubire, inteligență, empatie, bun simț, toleranță și muncă. Fără prejudecăți, tabu-uri, dogme și șabloane. Pentru că fiecare ființă umană este unică. Calitatea de părinte nu ține de biologic, deci de sex. Nici de religie, pentru că viața ne-a arătat de prea multe ori că „miracolul divin al nașterii”, „taina cununiei” sau „taina botezului” nu sunt deloc nici suficiente, nici necesare și nici soluții „miraculoase” ca omul să devină OM. Faptul că ți-ai reprodus specia prin sex (sau artificial) nu te face automat un părinte bun. Nici credința religioasă, nici orientarea politică sau curentele ideologice. Ca să devii un părinte bun, trebuie să fi tu însuți un OM bun, complet, întreg. Fără etichete religioase, sexuale, politically correct, ideologice și politice. Paradoxul este că în timp ce toate ființele umane apte biologic se pot reproduce, foarte puține reușesc să devină și părinți buni. Tot viața ne arată că poți fi un om extraordinar și credincios ȘI în afara oricărei religii, fără dogme și prejudecăți. (Cristian Crisbăşan –  Fotograf)

Ce poţi să mai adaugi după o astfel de părere care poate fi asimilată mai degrabă unei concluzii după o analiză îndelungată? Oare mă mai simt eu părinte bun? Oare merit titlul de părinte bun? Oare copilu meu mă consideră un părinte adevărat?

educație

Cum poţi câştiga titlul de părinte bun?

Părinte bun nu devii prin simplul fapt că ai făcut sex neprotejat într-un moment prielnic fertilizării. Părinte nu devii doar pentru că există o progenitură care a preluat ADN de la tine. Părinte bun nu înseamnă că ai turnat un copil şi gata, ai dreptul să faci orice, oricând, oriunde şi oricum cu acel copil. NU! Titlul de părinte bun se câştigă cu sudoarea frunţii. Este un titlu extraordinar, pe care nu toţi cei care au un copil îl merită.

Titlul de părinte bun se câştigă cu nopţi nedormite – ba din cauză de febră şi tuse, ba din cauză de coşmaruri -, cu avioane închipuite, cu poveşti de adormit…copii, cu sute de hainuţe întinse la uscat, cu mii de pamperşi schimbaţi (poate nu mii, dar cu siguranţă că aşa pare că sunt), cu mii de ore de joacă cu copilul tău, cu mii şi mii de sfaturi repetate la infinit până copilul învaţă ce înseamnă să ai bun simţ şi ce înseamnă să fii educat. Părinte bun eşti atunci când îi transmiţi copilului tău că este în siguranţă lângă tine, când îi ghidezi cum să devină dintr-un ghem cu degete și ochi total dependent de tine într-un copil independent, care ştie să îşi exprime civilizat părerea şi care nu lasă să fie călcată în picioare propria demnitate sau a celorlalţi, care ştie să apere pe cei mai mici sau mai slabi.

Fii prezent în viața copilului tău

Poate că nu poți să fii mereu prezent fizic alături de minunea ta. Darr titlul de părinte bun îl primeşti atunci când eşti prezent în viaţa copilului tău zi de zi, fie fizic, fie prin sms-uri, Whatsapp, Facebook sau învechitele apeluri telefonice. Copilul trebuie să ştie că eşti acolo, că eşti interesat de ce i se întâmplă, de ce experimentează, de ce îl preocupă, de ce îl deranjează şi de ce iubeşte. Părinte bun eşti când copilul tău ştie că, dacă i se întâmplă ceva, se poate baza oricând pe tine.

apropiere

Încurajează-l pe copil să se dezvolte

Părinte bun devii atunci când reuşeşti să îţi înveţi copilul că educaţia este extrem de importantă şi mai ales că ar trebui să înveţe pentru sine, pentru propria dezvoltare şi nu pentru a mulțumi pe alţii. Părinte bun eşti când îi citeşti copilului poveşti şi, mai apoi, când îl înveţi să descopere singur lumea magică a cărţilor. Părinte bun eşti atunci când îi transmiţi copilului tău dorinţa de a munci la dezvoltarea propriei persoane pentru a deveni o variantă mai bună, mai pregătită, mai înţeleaptă și, cel mai important, de a deveni OM.

A fi părinte – profesie care cere perfecționare continuă

Să fii părinte nu este o sarcină uşoară, nu este ceva ce poţi deveni peste noapte. Să fii părinte bun înseamnă multă muncă, multă răbdare şi iubire, înseamnă să înveţi încontinuu, să te perfecţionezi mereu. Dacă îţi doreşti să mai adaugi o piatră la temelia statutului tău de părinte mai bun, descoperă 8 fraze pe care nu ar trebui să le spui niciodată copiilor tăi.

Despre autor

Lady Chantel

Chantel este o femeie paradoxală: relaxată, dar care este mereu în gardă; care se bucură de o viaţă liniştită, dar care preferă să îşi susţină punctul de vedere; o femeie inocentă în aparenţă, dar care în viaţa din spatele scenei este o adevărată bad ass; o femeie prietenoasă cu oamenii, dar căreia îi place să fie singură.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Powered by themekiller.com anime4online.com animextoon.com